N-am să uit...
N-am să uit, Iisuse Doamne, niciodatădin ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,
n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,
bunătatea Ta şi grija-Ţi minunată,
c-am fost orb şi dintre morţi m-ai înviat!
N-am să uit cînd durerea era mare,
şi-am strigat să nu mă laşi, că nu mai pot,
n-am să uit cum mi-ai răspuns, cu ce-ndurare,
cum în noaptea cea mai neagră de-ntristare
mi-ai umplut de strălucire cerul tot...
N-am să uit cum ai răspuns Tu rugăciunii
cînd credeam că sunt mai singur şi uitat,
cînd cei dragi nu mai ştiau că sunt, nici unii,
cînd tînjeam de dorul soarelui şi-al lumii,
n-am să uit, Isuse Doamne, niciodat'...
Cît aş vrea să-Ţi pot aduce-o mulţumire
mai curată decît roua de pe crin
şi să-Ţi cînt un dulce cîntec de iubire,
revărsat în stări de har şi fericire,
din potirul sfînt al rugăciunii plin!
– Cît aş vrea să pot să-Ţi cînt ca altădată
cînd era senin-senin tot cerul meu,
pînă nu plînsesem încă niciodată,
pînă n-aveam inima împovărată
– recunoscător eu Ţi-aş cînta mereu!
Dar acum, cînd după ani de pătimire,
eu îmi reamintesc de bunătatea Ta,
vreau să-Ţi cînt un cîntec numai mulţumire,
dar, Isuse, Te rog iartă că-n neştire
mă trezesc că-mi scaldă lacrimi faţa mea.
O, mai dă-mi, Isuse Doamne-o primăvară
fără nori, fără plîns şi fără chin
şi dă-mi glasul fericit de-odinioară
să-Ţi aduc întreaga inimii comoară
în potirul sfînt al rugăciunii plin.
Şi-acest cuvînt doresc să-ţi fie-o mărturie
pentru toţi cîţi vor mai suferi cîndva
ca să creadă-n Tine, Doamne, cu tărie
şi să strige către Tine din urgie
ca să-Ţi cînte-apoi ca mine slava Ta.
